Primul Stradivarius la Timișoara (1879)
Luni, 15 septembrie 1879, Timișoara găzduia un concert simfonic care a intrat deja în legendă. Protagoniști: violonistul Joseph JOACHIM (1831–1907) și compozitorul Johannes BRAHMS (1833–1897). Interesul publicului timișorean față de acest concert a fost atât de neobișnuit încât toate biletele fuseseră epuizate deja cu trei zile înainte. Puțină lume știe că, cu această ocazie, Joseph JOACHIM a cântat pe o vioară Stradivarius. Era pentru prima oară când Timișoara auzea sunetul deosebit al acestor viori.
Copil precoce, Joachim a debutat în concert la doar 7 ani și jumătate, fiind considerat încă de atunci o minune vie. În timp, a devenit unul dintre cei mai (poate chiar cel mai!) importanți violoniști ai celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. În tinerețe, Joachim a cântat pe o vioară Guarneri del Gesù pentru ca din deceniul șase al sec. XIX să folosească un instrument Guadagnini realizat în anul 1767. Deși Joseph JOACHIM a deținut nu mai puțin de 10 de viori Stradivari în timpul vieții sale (printre care și Elder-Voicu 1702), el este cel mai strâns asociat cu cea realizată de celebrul lutier Antonio STRADIVARI (1644–1737) în anul 1714 și cunoscută drept „Joachim, Ma„. Pe aceast instrument a interpretat, la 1 ianuarie 1879, în cadrul premierei din Leipzig, Concertul pentru vioară în D major (Opus 77), scris special pentru el de către prietenul său, Johannes BRAHMS. Nouă luni mai târziu, Joachim relua piesa la Timișoara. În cadrul concertului susținut aici, caracterizat de presa locală drept un deliciu artistic, Joachim a mai cântat:
Sonata pentru vioară nr. 8 (Op.30, Nr.3) de Ludwig van BEETHOVEN,
Partita a II-a pentru vioară solo (Ciaccona) de Johann Sebastian BACH,
Adagioul din Concertul pentru vioara nr. 9 (Op.55) de Louis (Ludwig) SPOHR.
După concert, oaspeții au fost cinstiți cu discursuri, la care Joachim a răspuns curtenitor, și cu râuri de șampanie la restaurantul Korona înainte de-a fi conduși, în miez de noapte, la gară. Promisiunea de-a se reîntoarce pentru un nou concert nu s-a mai concretizat vreodată […]
Yehudi MENUHIN și „1714 Soil Stradivari” la Timișoara (1969)
În seara zilei de duminică, 23 martie 1969, a concertat în sala Modern (actual, Capitol) celebrul Yehudi MENUHIN, marele liric al viorii, împreună cu Menuhin Festival Orchestra din Londra. Născut în 1916 la New York, copil precoce, primul concert l-a susțiut la vârsta de 7 ani cu San Francisco Symphony Orchestra, Menuhin este considerat a fi unul dintre cei mai mari (dacă nu cumva a fost cel mai mare!) violoniști ai secolului XX, cu o carieră de aproape 70 de ani, una dintre cele mai prestigioase din istoria muzicii.
Oaspeții londonezi au ajuns la Timișoara încă din seara zilei sâmbătă, 22 martie. Repetiția dinaintea concertului a avut loc în sala de concerte a liceului de muzică Ion Vidu, unde Menuhin Festival Orchestra a repetat Sonata pentru coarde și doi corni compusă în 1966 de John Nicholas MAW. În cartea de impresii a școlii distinsul oaspete a scris: „Felicit Timișoara pentru această școală de muzică cu una dintre cele mai frumoase săli de concert pe care le cunosc„. Mai târziu, avea să-i declare ziaristului Erwin Lucian BURERIU că sala aceasta este „cea mai bună din Europa„.
Concertul de duminică a avut în repertoriu (cu Yehudi MENUHIN în postura de solist):
–Concertul nr. 5 pentru vioară şi orchestră în La Major K.W. 219 Das Türkische de Wolfgang Amadeus MOZART;
–Concertul pentru două viori și orchestră de coarde (Op. 77) de Arnold MALCOM (împreună cu Robert MASTERS, concert-maestrul „Menuhin Festival Orchestra”);
–Romanţa nr. 2 pentru vioară în Fa major (Op. 50) de Ludwig van BEETHOVEN;
Apoi, avându-l pe Menuhin la pupitru, orchestra londoneză a mai cântat:
–Simfonia nr. 5 în Si bemol Major (D. 485) de Franz SCHUBERT;
-Uvertura la opera Armida (Dramma eroico in tre atti) de Joseph HAYDN.
Publicul timișorean a întâmpinat cu legitimă emoție întâlnirea cu arcușul faimosului vilonist, mai ales că, din anul 1950, Yehudi MENUHIN cânta pe vioara 1714 Soil Stradivari, In the opinion of many informed listeners, this is the greatest sounding Stradivari of them all. În 1986, vioara va fi cumpărată de Itzhak PERLMAN pentru circa 600.000 de lire sterline.
În cronica concertului, Doru MURGU scria, printre alte cuvinte frumoase, „violonistul se descoperă ca un interpret rarisim, la care spelndoarea înțelegerii profunde se conjugă cu logica gînditorului ce și-a elaborat cu rigurozitate întreg edeficiul„. În aceeași seară oaspeții londonezi au plecat … ziua următoare aveau concert la Sala Palatului din București.
Alexandru TOMESCU și vioara Stradivarius Elder-Voicu 1702
În septembrie 2007 și noiembrie 2013, Alexandru TOMESCU a câștigat dreptul de a cânta la faimoasa vioară Stradivarius Elder-Voicu 1702 pentru o perioadă de câte cinci ani. Vioara a fost construită în anul 1702 de celebrul lutier cremonez Antonio STRADIVARI, în perioada de aur a sa, numită astfel fiindcă, între anii 1700 şi 1720, a dat la iveală instrumentele sale cele mai reuşite, cele care se apropie cel mai mult de perfecţiune, nu doar din punct de vedere al frumuseţii sunetului, ci şi în ceea ce priveşte forma impecabilă, încă neegalată până în ziua de astăzi. Vioara a aparținut colecției Joseph JOACHIM, iar timp de patru decenii a fost folosită de maestrul Ion VOICU. Ea este considerată a fi unul din cele mai bine conservate Stradivariusuri și a fost achiziționată de statul român, în 29 august 1956, de la firma Henry Werro, la prețul de 80.000 de franci elvețieni. În 2007, în urma unei expertize extrem de minuţioase, instrumentul a fost evaluat la suma de 1,2 milioane de dolari.
Turneele naţionale Stradivarius ale lui Alexandru TOMESCU nu ocolesc Timișoara niciodată …